Astazi: Este prima zi de jurnal si ma simt entuziasmata! Am inceput acest proiect – de a posta o data la doua zile timp de sase luni – ca o forma de antrenament pentru vointa si imi doresc foarte mult sa il duc pana la capat.
De-a lungul timpului am inceput multe proiecte si le-am abandonat pe rand:
dansuri populare (aveam 10 sau 11 ani – m-am dus de trei ori),
tenis (aveam 12 ani – am mers de trei ori),
dansuri de societate (aveam 16 ani – am mers la cinci sau sase antrenamente),
dansuri de societate, din nou ( dam rezistat la exact o sedinta),
tango ( pregatire pentru nunta mai mult, am mers de vreo 5 ori),
tango, din nou (2 antrenamente),
voluntariat ( pana mi s-a facut instructajul si am ajuns sa semnez contractul mi s-a dus si entuziasmul).
Sper ca, stabilind o structura fixa si relativ simpla, sa imi fie mai usor sa respect programul pe care l-am ales.
Sunt recunoscatoare pentru: Psihoterapeutul meu. Este un om minunat care mi-a deschis, cu blandete, ochii si cu multa, multa, rabdare mi-a aratat cum sa stau pe propriile picioare fara frica, cum sa incetez sa ma razboiesc cu mine si cum sa-mi devin prietena.
Imi e dor: Sa ma urc in masina si sa conduc pe drumuri necunoscute pana tarziu in noapte, sa ma opresc la un hotel si sa adorm epuizata.
Ma tem: de viitor, de moarte, de singuratate, de boala, de saracie, ca nu sunt suficient de buna, de desteapta, de…suficienta – si asta numai astazi!
Sper: ca acesta sa fie primul proiect pe care il duc pana la capat.
Vreau: ca joi sa scriu din nou.
Citesc: Regina Maria – Povestea vietii mele insa citesc primul volum din iulie si nu pentru ca nu ar fi frumoasa, si nu pentru ca nu mi-ar placea sau pentru ca nu m-ar captiva. Pur si simplu vara nu prea am spor la nimic, nici macar la citit.
Scrisori și povești 