Azi: scriu de acasa. Duminica am ajuns inapoi si am atatea de povestit! Intre Asissi si azi am trecut prin Perugia, San Gimignano, Montalcino, Volterra, Siena, Florenta, Treviso, Maribor si am strabatut Romania de-a latul. In antepenultima zi de concediu si penultima zi in Italia mi-am gasit linistea. Imi pare rau ca a durat atat ca sa ma relaxez si ca sa ma linistesc dar sunt atat de recunoscatoare pentru ca am trait totusi pentru macar o zi aceasta senzatie de pace si minunata uimire. Am regasit pacea la Treviso…nimic din ultimele doua saptamani nu se poate compara cu dimineata zilei de sambata cand am deschis fereastra camerei si am vazut cum aburul diminetii de ridica incet de pe pajisti si in trecerea lui saruta usor si tandru ramurile pinilor. M-am imbracat repede, am coborat cu rasuflarea taiata in gradina si m-am lasat invaluita in frig, am gustat ceata, am ascultat linistea frunzelor care cadeau din copaci, scrasnetul pasilor pe pietrisul aleilor si bataia inimii mele uimita de aceasta minune de dimineata care m-a asteptat cuminte la finele drumului ca un cadou pretios ce se dazvaluie in taina. Un zambet larg mi-a inflorit pe buze si a ramas acolo. Multumesc, multumesc pentru acele cateva clipe in care sufletul mi s-a marit si am trait cat intr-un an.
Scrisori și povești 