Miercuri, 6 decembrie 2017

Sunt prea obosită ca să scriu relevant sau profund – am stat zilele astea mult la birou si sunt amețită de oboseală. M-am certat iarăși cu tata; de fapt, mai mult m-am supărat și i-am spus că am nevoie de o pauză – se pare că încă nu mi-am învățat lecția…oricare ar fi ea. În altă ordine de idei, discuții supărătoate de la birou m-au făcut să mă gândesc la ”bătăușii” emoționali din viața mea și cum m-am comportat în relație cu ei. Tot am scris eu la un moment dat aici că vreau  – când vine vorba de situații conflictuale – să îmi exprim punctul de vedere clar și concis fără a răni, compasiv, dar cu determinare – zilele trecute am avut prilejul să fac exact acest lucru, doar că m-am enervat atât de tare încât mi-am luat o pauză de calmare și acum îmi este teamă să redeschid subiectul, nu mai sunt atât de sigură de poziția mea. În acest context distanța este bună atât timp cât nu e prea mare – atunci devine dăunătoare.