Astăzi scriu ca să îmi iau rămas bun de la acest an care mi-a adus multe daruri.
Am fost foarte aproape să mă opresc din a mai scrie aici însă, după puțin răgaz, m-am hotărât că nu vreau să mă dau batută. Vreau să continui să scriu până la termenul fixat și dacă nu vor fi 92 de postari ci vor fi doar 50 sau doar 82 eu le voi considera ca o victorie atât timp cât nu mă voi opri din scris – mai pe brânci, mai rar, dar voi scrie. Exercițiul de voință este terminat cu succes atât timp cât nu mă opresc și nu renunț.
Ultimele săptămâni mi-am permis să mă cufund într-o stare de tristețe și durere ce mi-a încețoșat mintea și sufletul. Astăzi mi-am adus aminte că este vorba de viața mea și că doar eu hotărăsc dacă aleg să fiu fericită, dacă aleg să lupt dau dacă aleg să mă opresc, să mă pun jos și să refuz să mă mai ridic, învinovățind restul lumii pentru problemele mele. Așa că aleg să lupt, să pun întrebări, să caut răspunsuri și să fiu fericită, pentru că am multe motive!
Deoarece simt nevoia unui bilanț și deoarece am citit recent ”Musai list”, încep cu trei lucruri care mă nemulțumesc la acest sfârșit de an, continui cu trei care mă bucură/ pentru care sunt recunoscătoare și apoi termin cu trei alegeri/ dorințe pentru anul care vine.
1.Sunt nemulțumită pentru că nu am scris aici atât cât mi-am dorit și că nu mi-am respectat programul fixat. În ultimele luni cred că am început să asociez scrisul nu cu o metodă de rezolvare a unor conflicte și de clarificare a unor nelămuriri ci cu problemele în sine și din cauza asta nu prea am avut spor.
2.Nu am citit cele 12 cărți pe care mi le-am fixat în reading challenge-ul de pe goodreads și asta mă întristează. La începutul anului am zis că 12 cărți sunt floare la ureche și sigur voi reuși să le citesc însă…nu a fost așa. Am citit doar 7. Încerc din nou în 2018 🙂 Poate dacă fac o listă cu cărți, mi le așez pe noptieră și le mut pe măsură ce le citesc în coloana ”citit” voi avea satisfacția unui rezultat vizibil și voi fi mai motivată!
3. Am cochetat cu ideea deschiderii unei afaceri dar nu am definitivat/ hotărât nimic. Din cauza nesiguranței viitorului căsătoriei mele am amânat orice decizie și asta mă nemulțumește – pe de o parte mi se pare înțelept să nu investesc banii pe care îi am într-o afacere într-un moment riscant/ nesigur, pe de altă parte îmi doresc acest lucru de mulți ani și nu am făcut nimic în această direcție ceea ce mă face să mă simt ca și cum sunt într-o permanentă stare de ratare.
Cele trei lucruri pentru care sunt recunoscătoare:
1.Serviciul – m-au bucurat toate lucrurile noi pe care le-am învățat odată cu noile mele responsabilități. Am descoperit abilități pe care nu credeam că le am, am finalizat mai multe proiecte decât aș fi crezut posibil, am ajuns să îi îndrăgesc pe noii mei colegi și să am mai mare încredere în capacitățile mele de a conduce o echipa, de a duce la capăt proiecte, de a excela în ceea ce fac. Mai am mult de învățat dar sunt nerăbdătoare să testez și să extind cât pot limitele priceperii mele în anul care vine.
2.Sunt recunoscătoare pentru vacanțele pe care le-am petrecut alături de prietenele mele – pentru că am plecat doar noi, fără soți sau iubiți, și ne-am simțit minunat; pentru că am condus mai mult decât până acum (și singură); pentru infuzia de curaj, relaxare, încredere în mine. Pentru că aceste călătorii mi-au arătat că m-am concentrat atât de mult timp pe ”noi” încât am uitat de ”mine” – și că eu am nevoie de relaxarea și detașarea unor vacanțe doar ”între fete”. Poate părea pueril sau prostesc dar un lucru atât de simplu mi-a adus atât de multă bucurie!
3.Pentru că am reluat legătura cu o veche prietenă și pentru că ea mi-a deschis ochii cu privire la multe lucruri care îmi lipseau și de care aveam nevoie. De fapt, ca de obicei, sunt recunoscătoare pentru toți prietenii mei și pentru sprijinul lor – sunt minunați și sper să îi am mereu alături.
Ce îmi doresc/ ce aleg pentru anul ce vine:
1.Să fac mai multe lucruri doar pentru mine. Fie că este vorba de răsfăț sau de investiție în abilitățile mele aleg să mă pun pe primul loc și să iau decizii plecând de la ideea că eu sunt importantă pentru mine.
2.Să îmi asum mai multe riscuri. Anul 2017 mi-a arătat – dacă mai era nevoie – că există doar o metodă de a scăpa de frică și aceea este să o înfrunți. 2017 mi-a mai arătat și că să spui ”da” la lucruri care te sperie sau care nu îți sunt foarte confortabile poate fi idee foarte bună.
3.Să găsesc echilibrul în viața mea personală – să nu mai sar între extreme, între dezamăgire și extaz, între iubire și dispreț și să privesc lucrurile cu mai multă detașare. Sunt convinsă că, în anumite aspecte ale vieții, pasiunea mea și atitudinea mea ”înfocată” sunt un atuu; sunt de asemenea convinsă că în alte aspecte ale vieții mele această atitudine este o piedică și un motiv de suferință inutilă. Privind în perspectivă, puține lucruri merită nopți nedormite petrecute în lacrimi și înverșunare. Aleg să fiu deschisă la a accepta și alte variante de rezolvare, de a merge și pe alte drumuri decât cele deja bătătorite, de a-mi păstra mintea deschisă și curioasă.
Anul 2017 a fost un an frumos și mi-a adus multe motive de recunoștință. Am învățat mult, am primit multe daruri, am primit și durere și dezamăgire dar cred că fiecare lucru are timpul său și rostul său și depinde doar de mine să-mi păstrez mintea și sufletul deschise, să aleg să mă bucur, să iert, să iubesc, să învăț.
Scrisori și povești 