Am ales să fiu aici, în acest moment. Am ales să iubesc, am ales să mă căsătoresc, mi-am ales în fiecare moment drumul și el m-a adus aici, într-un loc în care nu îmi doresc să mă aflu.
Îmi asum deciziile trecute și prezente, deși unele mi-au lăsat un gust amar și aș vrea să le uit, să le pun în cârca altcuiva.
În ultima vreme simt că mă aflu ”between a rock and a hard place”, un loc de unde nu pot controla situația; eu vreau să lupt, vreau să găsesc soluții, vreau să repar iar celălalt vrea să plece. Mă uit către viitor iar celălalt se uită înspre trecut.
Nu am ce să fac, nu am cum să lupt de una singură așa că aleg să plec și-mi dau seama că va fi foarte greu să mă desprind dintr-o dragoste care pentru mine este încă vie. Mă înec într-o mare de furie, durere, panică și neputință – neputință pentru că privesc cum cineva îmi decide viața și închide un drum iar eu nu am niciun cuvânt de spus.
Am încă suficientă putere încât să analizez dorința mea de a abandona, dorință care se luptă să se facă auzită. Nu m-am gândit că îmi place să fiu dominată în intimitate din acest motiv. Nu m-am gândit că pasiunea mea pentru liste și organizare precum și micile mele manii sunt doar o fugă, o evadare din fața unei realități care probabil cândva m-a făcut să sufăr. Probabil așa am dezvoltat aceste mecanisme care îmi creează sentimentul de siguranță, de control. E doar o iluzie. Am nevoie să accept că nu controlez absolut nimic și că viața aleargă pe drumul ei, cu sau fără mine. Pot doar controla reacția mea și atât. Nu există nicio listă care să mă salveze de la durere, suferință și dezamăgire.
Scrisori și povești 