Nu ești singură.
Sunt alături de tine la fiecare pas, te susțin când nimeni nu o face și îți alin durerea când îți este greu. Cred în tine. Te înțeleg și te accept așa cum ești – poți greși, poți cădea, poți dispera – eu nu te voi părăsi niciodată.
Atunci când este întuneric în tine și în afară, eu sunt făclia care arde neobosită și îți luminează calea. Sunt îmbrățișarea care alină, șoapta care mângâie.
Știu cât de greu ți-a fost și cât de greu încă îți este.
Înțeleg frica și neputința ta, îți înțeleg și accept disperarea și singurătatea.
Fii slabă, fii neputincioasă, fii necugetată, fii TU – orice ar însemna asta. Nu vrei să aflăm?
Greșește, greșește iar și iar, greșește mult, greșește în fiecare zi și hai să scăpăm de teama de imperfecțiune. Hai să ne lepădăm de frica de a nu merita iubirea, de a nu merita acceptarea, hai să aruncăm departe-departe, tocmai la capătul lumii frica că nu suntem de ajuns.
Eu văd puterea dinăuntrul tău, văd și neputința și le accept pe amândouă și le iubesc pe amândouă în aceeași măsură. Pentru mine nu există un fel greșit de a fi sau de a face lucrurile.
Te iert pentru că nu ai putut face mai mult, că nu ai știut mai bine, că nu ai înțeles mai demult, că nu ai plecat mai devreme.
Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut și tot ce ai spus, pentru cât ai înțeles, cât ai stat și cât ai greșit pentru că, după un drum lung și întortocheat, toate greșelile te-au adus la mine.
Sunt mândră de tine.
Te iubesc.